descăpățâna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + căpățână.

Pronunție

  • AFI: /des.kə.pə.ʦɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
descăpățâna
Infinitiv a descăpățâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descăpățânez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descăpățâneze
Participiu descăpățânat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a decapita.


Traduceri

Referințe