căpățână

română

Din latina populară capitina.

Declinarea substantivului căpățână
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpățână	căpățâni
Articulat	căpățâna	căpățânile
Genitiv-Dativ	căpățânii	căpățânilor
Vocativ	căpățână	căpățânilor

cap de animal mort sau tăiat pentru consum.
cap de om mort desprins de trup; craniu.
(ir.) cap (mare) de om.
parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor.
Căpățână de varză.
nume dat unor obiecte de formă conică.
Căpățână de zahăr.