descompleta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din des- + a completa (după franceză décompléter).

Pronunție

  • AFI: /des.kom.ple'ta/


Verb


Conjugarea verbului
descompleta
Infinitiv a descompleta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descompletez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descompleteze
Participiu descompletat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet.
  2. (v.refl.) a nu mai fi complet.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe