descovoia

română

Etimologie

Din des- + a (se) (în)covoia.

Pronunție

• AFI: /des.ko.voˈja/

Verb

Conjugarea verbului (se) descovoia
Infinitiv	a (se) descovoia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descovoi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descovoaie
Participiu	descovoiat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi.

Cuvinte derivate

• descovoiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online