deserviciu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + serviciu.

Pronunție

  • AFI: /de.serˈvi.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
deserviciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deserviciu deservicii
Articulat deserviciul deserviciile
Genitiv-Dativ deserviciului deserviciilor
Vocativ deserviciule deserviciilor
  1. faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu.


Traduceri

Referințe