desprăfui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a (se) prăfui.

Pronunție

  • AFI: /des.prə.fuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
desprăfui
Infinitiv a desprăfui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desprăfuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desprăfuiască
Participiu desprăfuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a executa operația de desprăfuire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe