despărțitură
Etimologie
Din a despărți + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /des.pər.ʦi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului despărțitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | despărțitură | despărțituri |
| Articulat | despărțitura | despărțiturile |
| Genitiv-Dativ | despărțiturii | despărțiturilor |
| Vocativ | despărțitură | despărțiturilor |
- parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment.
- construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva.
- (înv.) grup, ceată izolată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online