destrămător

română

Etimologie

Din a destrăma + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /des.trə.mə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului destrămător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destrămător	destrămătoare
Articulat	destrămătorul	destrămătoarele
Genitiv-Dativ	destrămătorului	destrămătoarelor
Vocativ	destrămătorule	destrămătoarelor

1. mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online