disprețui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din dispreț + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /dis.pre.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
disprețui
Infinitiv a disprețui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
disprețuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să disprețuiască
Participiu disprețuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe