deux

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie deux, care provine din franceză veche deus < latină duōs, forma de acuzativ masculin pentru duo („doi”), din proto-italică *duō.

Înrudit cu catalană dos, italiană due, occitană dos, portugheză dois, română doi și spaniolă dos.

Pronunție


Numeral

deux

  1. (antepus) doi
    Je les ai vus tous deux ensemble, tous les deux.
  2. (postpus) al doilea, a doua
    Page deux.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Paronime

Locuțiuni

Expresii


Substantiv

deux m., invariabil

  1. cuvântul ce reprezintă doi
    Le nombre deux.
  2. ceea ce reprezintă două unități
    Je prendrai les deux à la fois - I-am luat pe cei doi cu ocazia asta.
  3. (p.meton.) pereche
    Un deux de cœur, de pique, d'un domino.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe