deux
Aspect
(français)
Etimologie
Din franceză medie deux, care provine din franceză veche deus < latină duōs, forma de acuzativ masculin pentru duo („doi”), din proto-italică *duō.
Înrudit cu catalană dos, italiană due, occitană dos, portugheză dois, română doi și spaniolă dos.
Pronunție
Numeral
deux
- (antepus) doi
- Je les ai vus tous deux ensemble, tous les deux.
- (postpus) al doilea, a doua
- Page deux.
Sinonime
- 2: deuxième
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Omofone
Paronime
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
Substantiv
deux m., invariabil
- cuvântul ce reprezintă doi
- Le nombre deux.
- ceea ce reprezintă două unități
- Je prendrai les deux à la fois - I-am luat pe cei doi cu ocazia asta.
- (p.meton.) pereche
- Un deux de cœur, de pique, d'un domino.