dezarticula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désarticuler.

Pronunție

  • AFI: /de.zar.ti.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
dezarticula
Infinitiv a dezarticula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezarticulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezarticuleze
Participiu dezarticulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații.
  2. (v.refl.) (despre oase) a ieși din articulații; a se disloca.
  3. (v.refl.) (fig.) a-și pierde coeziunea, unitatea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe