dezarticula
Aspect
Etimologie
Din franceză désarticuler.
Pronunție
- AFI: /de.zar.ti.ku'la/
Verb
Conjugarea verbului dezarticula | |
Infinitiv | a dezarticula |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezarticulez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezarticuleze |
Participiu | dezarticulat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații.
- (v.refl.) (despre oase) a ieși din articulații; a se disloca.
- (v.refl.) (fig.) a-și pierde coeziunea, unitatea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online