dezbrăca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *disbracare.

Pronunție

  • AFI: /dez.ˈbɾə.ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezbrăca
Infinitiv a (se) dezbrăca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezbrac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezbrace
Participiu dezbrăcat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
    Dezbracă cămașa de pe tine; se dezbracă de cămașă.
    De ce te-ai dezbrăcat?
    A dezbrăca pantalonii.
  2. (v.tranz.) (fig.) a jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe