dezbrăca

română

Etimologie

Din latină *disbracare.

Pronunție

• AFI: /dez.ˈbɾə.ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) dezbrăca
Infinitiv	a (se) dezbrăca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dezbrac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dezbrace
Participiu	dezbrăcat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.

   Dezbracă cămașa de pe tine; se dezbracă de cămașă.

   De ce te-ai dezbrăcat?

   A dezbrăca pantalonii.

2. (v.tranz.) (fig.) a jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).

Sinonime

• 1: scoate, trage, (pop.) lepăda, (înv.) (se) dezvești, (fam.) (se) dezechipa, (se) despuia, (se) dezgoli, (pop.) (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) (se) târși

Antonime

• (se) îmbrăca

Cuvinte derivate

• dezbrăcare
• dezbrăcat

Traduceri

a (se) despuia

arabă: تعرى (táʕarra) (العربية) chineză: 脫衣 (中文), 脱衣 (tuōyī) (中文) coreeană: 옷을 벗다 (oseul beotta) (한국어) engleză: undress (English) finlandeză: riisuuntua (suomi) franceză: se déshabiller (français) germană: sich ausziehen (Deutsch) italiană: svestirsi (italiano)

maghiară: levetkőzni (magyar) neerlandeză: zich uitkleden (Nederlands) poloneză: rozbierać (polski) portugheză: despir-se (português) rusă: раздеваться (razdevát’sja) (русский) spaniolă: desvestirse (español), desnudarse (español) suedeză: klä av (sig) (svenska) turcă: elbiselerini çıkarmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online