dezgărdina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dez- + gardină.

Pronunție

  • AFI: /dez.gər.di'na/


Verb


Conjugarea verbului
dezgărdina
Infinitiv a dezgărdina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezgărdinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezgărdineze
Participiu dezgărdinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a desprinde din gardină fundul unui butoi; (p.gener.) a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat.


Traduceri

Referințe