Sari la conținut

dezmăț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) dezmăța (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /dez'məʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezmăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezmăț dezmățuri
Articulat dezmățul dezmățurile
Genitiv-Dativ dezmățului dezmățurilor
Vocativ dezmățule dezmățurilor
  1. purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare.
  2. (fig.) debandadă, haos, anarhie.


Traduceri

Referințe