haos

română

Variante

• caos

Etimologie

Din franceză, latină chaos.

Pronunție

• AFI: /ˈha.os/

Substantiv

Declinarea substantivului haos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haos	haosuri
Articulat	haosul	haosurile
Genitiv-Dativ	haosului	haosurilor
Vocativ	haosule	haosurilor

1. stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei.
2. personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online