diaforă

română

Etimologie

Din germană Diaphora, franceză diaphore.

Pronunție

• AFI: /di.aˈfo.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului diaforă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diaforă	diafore
Articulat	diafora	diaforele
Genitiv-Dativ	diaforei	diaforelor
Vocativ	diaforă	diaforelor

1. figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online