dialectician

română

Etimologie

Din franceză dialecticien.

Pronunție

• AFI: /di.a.lek.ti.ʧi'an/

Substantiv

Declinarea substantivului dialectician
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dialectician	dialecticieni
Articulat	dialecticianul	dialecticienii
Genitiv-Dativ	dialecticianului	dialecticienilor
Vocativ	dialecticianule	dialecticienilor

1. persoană care stăpânește dialectica, care gândește conform cu principiile dialecticii.
2. (adjectival)

   Filozof dialectician

Cuvinte derivate

• dialecticiană

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• accidentalii

Referințe

• DEX '98 via DEX online