diatomit

română

Etimologie

Din franceză diatomite.

Pronunție

• AFI: /di.a.to'mit/

Substantiv

Declinarea substantivului diatomit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diatomit	invariabil
Articulat	diatomitul	invariabil
Genitiv-Dativ	diatomitului	invariabil
Vocativ	diatomitule	invariabil

1. rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online