diatomit
română
Etimologie
Din franceză diatomite.
Pronunție
- AFI: /di.a.to'mit/
Substantiv
| Declinarea substantivului diatomit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diatomit | invariabil |
| Articulat | diatomitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | diatomitului | invariabil |
| Vocativ | diatomitule | invariabil |
- rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online