diletantă
română
Etimologie
Din diletant.
Pronunție
- AFI: /di.le'tan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului diletantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diletantă | diletante |
| Articulat | diletanta | diletantele |
| Genitiv-Dativ | diletantei | diletantelor |
| Vocativ | diletanto | diletantelor |
- persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amatoare; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online