dința

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
dința
Infinitiv a dința
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dințez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dințeze
Participiu dințat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face dinți pe marginea unui obiect.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe