dintâi

română

Variante

• dentăi

Etimologie

Din de + întâi.

Pronunție

• AFI: /dinˈtɨj/

Adjectiv

1. (de obicei precedat de „cel”) primul dintr-o serie de lucruri, ființe, fenomene de același fel.
2. (adverbial) în primul moment, (mai) întâi.
3. primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• datini
• ațiind

Referințe

• DEX '98 via DEX online