dipol

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Dipol, franceză dipôle.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dipol
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dipol dipoli
Articulat dipolul dipolii
Genitiv-Dativ dipolului dipolilor
Vocativ dipolule dipolilor
  1. circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe