directivă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză directive.

Pronunție

  • AFI: /di.rek'ti.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
directivă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ directivă directive
Articulat directiva directivele
Genitiv-Dativ directivei directivelor
Vocativ directivă directivelor
  1. instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora.


Traduceri

Anagrame

Referințe