Sari la conținut

dirigui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină dirigere (după cârmui).

Pronunție

  • AFI: /di.ri.gu'i/


Verb


Conjugarea verbului
dirigui
Infinitiv a dirigui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
diriguiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să diriguiască
Participiu diriguit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a conduce, a dirija.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe