drege

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină dirĭgĕre („a conduce”), care se folosea și în forma dĕrĭgĕre.

Pronunție

  • AFI: /'dre.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) drege
Infinitiv a (se) drege
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dreg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dreagă
Participiu dres
Conjugare III
  1. (pop. și fam.) (v.tranz.) a repara (un obiect, un mecanism etc.).
    A drege un obiect rupt.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală.
  3. (fig.) a îndrepta o greșeală, o nedreptate.
  4. a face ca foculardă mai bine.
  5. (v.tranz.) a pune ceva la cale.
  6. (v.tranz.) a potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări.
  7. a falsifica, a contraface o băutură.
  8. (v.tranz. și refl.) a (se) farda, a (se) sulimeni.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și drege glasul (sau vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea
  • A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior
  • Face și drege = a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva
  • A drege busuiocul = a repara o gafă; a salva aparențele


Traduceri

Referințe