domni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din domn.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
domni
Infinitiv a domni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
domnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să domnească
Participiu domnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn.
  2. (v.intranz.) (fig.) a fi stăpânitor, a stăpâni.
    Între noi va domni pacea.
  3. (v.intranz.) a o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă.
  4. (v.intranz.) (fig.) (despre o înălțime, o clădire etc.) a domina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Pronunție

  • AFI: /ˈdomnʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru domn.

Anagrame

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din domnus.

Pronunție

  • AFI: /ˈdom.ni/


Substantiv

  1. forma de nominativ plural pentru domnus.
  2. forma de genitiv singular pentru domnus.
  3. forma de vocativ plural pentru domnus.