disbelief

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + belief.

Pronunție

  • AFI: /dɪsbɪ'liːf/


Substantiv

disbelief, pl. disbeliefs

  1. necredință, neîncredere, incredulitate
    She cried out in disbelief on hearing that terrorists had crashed an airplane into the World Trade Center in New York City.
  2. uimire, surprindere
    I stared in disbelief at the Grand Canyon.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe