discerne

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză discerner < latină discernere.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
discerne
Infinitiv a discerne
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
discern
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să discearnă
Participiu discernut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe