discorda
Aspect
Etimologie
Din franceză discorder < latină discordare.
Pronunție
- AFI: /dis.kor'da/
Verb
Conjugarea verbului discorda | |
Infinitiv | a discorda |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
discordez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să discordeze |
Participiu | discordat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.
- (v.refl.) (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online