discorda

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză discorder < latină discordare.

Pronunție

  • AFI: /dis.kor'da/


Verb


Conjugarea verbului
discorda
Infinitiv a discorda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
discordez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să discordeze
Participiu discordat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.
  2. (v.refl.) (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe