disjunge

română

Din latină disjungere.

Conjugarea verbului disjunge
Infinitiv	a disjunge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	disjung
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să disjungă
Participiu	disjuns
Conjugare	III

(v.tranz.) (jur.) a despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat.
(v.tranz.) (p.gener.) a separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu).