dispetto

italiană

(italiano)

Variante

• (înv.) despetto

Etimologie

Din latină despĕctus.

Pronunție

• AFI: /di'spɛtto/

Substantiv

dispetto m., dispetti pl.

1. supărare, pică; iritare, enervare
2. (p. ext.) dispreț; vexare, ofensare, ultragiere

Sinonime

• 2: molestia

Cuvinte apropiate

• dispettare
• dispettivamente
• dispettoso

Adjectiv

Declinarea adjectivului dispetto
	Singular	Plural
Masculin	dispetto	dispetti
Feminin	dispetta	dispette

1. (înv.) disprețuitor, batjocoritor

Sinonime

• disprezzato, spregevole

Referințe

• Treccani.it