distanța

română

Etimologie

Din franceză distancer.

Pronunție

• AFI: /dis.tanˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului distanța
Infinitiv	a distanța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	distanțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să distanțeze
Participiu	distanțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări.
2. (v.refl.) a se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva).
3. (v.refl.) (fig.) a se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare.

Cuvinte derivate

• distanțare
• distanțat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online