distopie

română

Etimologie

Din franceză dystopie < greacă dys (dificil) + topos (loc).

Pronunție

• AFI: /dis.to'pi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului distopie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distopie	'
Articulat	distopia	'
Genitiv-Dativ	distopiei	'
Vocativ	'	'

1. anomalie în situarea unui organ anatomic.
2. viziune de viitor ce conține o utopie coruptă.
3. stare de viață neprielnică, periculoasă, din cauze de depravare ori teroare.

Sinonime

• cacotopie, anti-utopie

Antonime

• utopie

Cuvinte derivate

• distopic

Traduceri

anomalie anatomică

bulgară: дистопия (български) catalană: distopia (català) cehă: antiutopie (čeština) chineză: 反乌托邦 (中文) coreeană: 디스토피아 (한국어) daneză: dystopi (dansk) ebraică: דיסטופיה (עברית) engleză: dystopia (English) esperanto: distopio (Esperanto) estoniană: düstoopia (eesti) finlandeză: dystopia (suomi) franceză: dystopie (français) germană: Dystopie (Deutsch) indoneziană: distopia (Bahasa Indonesia) islandeză: dystópía (íslenska)

italiană: distopia (italiano) japoneză: 暗黒郷 (日本語), ディストピア (日本語) neerlandeză: dystopie (Nederlands) norvegiană: dystopi (norsk) persană: پادآرمانشهر (فارسی) poloneză: antyutopia (polski) portugheză: distopia (português) f. rusă: антиутопия (русский) slovacă: antiutópia (slovenčina) spaniolă: distopía (español) suedeză: dystopi (svenska) c. thailandeză: ดิสโทเปีย (ไทย) turcă: distopya (Türkçe) ucraineană: антиутопія (українська)