distrust

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

engleză

(English)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + trust.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'trʌst/


Substantiv

distrust, (nenumărabil)

  1. neîncredere, difidență, suspiciune
    He has a distrust of police officers.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to distrust
Infinitiv to distrust
Prezent simplu
pers. 3 sg.
distrusts
Trecut simplu distrusted
Participiu trecut distrusted
Participiu prezent distrusting
  1. a nu avea încredere în, a suspecta, a mefia
    She used to distrust dentists, but that was before she met Dr. Johnson.

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe