încredere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a încrede.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'kre.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încredere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încredere încrederi
Articulat încrederea încrederile
Genitiv-Dativ încrederii încrederilor
Vocativ încredere încrederilor
  1. acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune
  • A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
  • A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern


Traduceri

Anagrame

Referințe