divorța
Aspect
Etimologie
Din franceză divorcer (după divorț).
Pronunție
- AFI: /di.vorˈʦa/
Verb
Conjugarea verbului divorța | |
Infinitiv | a divorța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
divorțez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să divorțeze |
Participiu | divorțat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre soți) a se despărți prin divorț.
- (v.tranz.) a determina pe cineva să se despartă prin divorț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online