doagă
Etimologie
Din latină doga.
Pronunție
- AFI: /'do̯a.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului doagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doagă | doage |
| Articulat | doaga | doagele |
| Genitiv-Dativ | doagei | doagelor |
| Vocativ | doagă | doagelor |
- fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri.
- (fig.) fire, mentalitate (ciudată, sucită).
Cuvinte derivate
Expresii
- A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într-o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale
- A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online