dogoare

română

Etimologie

Din a dogori.

Pronunție

• AFI: /do'go̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dogoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dogoare	invariabil
Articulat	dogoarea	invariabil
Genitiv-Dativ	dogorii	invariabil
Vocativ	dogoare	invariabil

1. căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dogorea

Referințe

• DEX '98 via DEX online