dospitor

română

Etimologie

Din a dospi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dos.pi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dospitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dospitor	dospitoare
Articulat	dospitorul	dospitoarele
Genitiv-Dativ	dospitorului	dospitoarelor
Vocativ	dospitorule	dospitoarelor

1. cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul.

Cuvinte derivate

• dospitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online