dreptace

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dreptaci.

Pronunție

  • AFI: /drep'ta.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
dreptace
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dreptace dreptace
Articulat dreptacea dreptacele
Genitiv-Dativ dreptacei dreptacelor
Vocativ dreptaceo dreptacelor
  1. persoană predispusă din nașterescrie, să lucreze etc. numai cu dreapta.


Traduceri

Anagrame

Referințe