droit
Aspect
Vezi și : Droit |
(français)
Etimologie
Din franceză veche droit (scris și dreit în texte mai vechi) < latină populară *drēctus, formă sincopată pentru dīrēctus („drept; direct”). Este dublet al lui direct.
Înrudit cu catalană dret, italiană dritto, occitană drech, dreit, dret, portugheză direito, română drept și spaniolă derecho, drecho.
Pronunție
Substantiv
droit m., droits pl.
- (fil.) drept
- J'ai le droit de dormir.
- (jur.) drept
- Il est étudiant en droit.
- (anat.) mușchi neted, musculatură netedă
- Le droit interne de la cuisse.
- (geom.) linie dreaptă
- Un angle de trois droits.
Sinonime
- 1: prérogative
Locuțiuni
locuțiuni
Adjectiv
Declinarea adjectivului droit | ||
Singular | Plural | |
Masculin | droit | droits |
Feminin | droite | droites |
- drept
- Donne-moi ta main droite.
- drept, direct
- Une rue droite.
- (geom.) drept
- Tracer un angle droit au compas.
- (fig.) drept, corect, just, cuviincios
- Un homme droit.
Sinonime
- 1: dextre
- 2: (în Quebec) (pop.) drette, rectiligne, rectilinéaire
- 4: juste, honnête, sincère
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Adverb
droit
- drept (înainte), direct
- Marcher droit.
- Ce chemin mène tout droit à Paris.
- Il va droit en besogne.
- drept, vertical, în sus
- Tenez votre tête droit.
Sinonime
- 2: juste