honnête
(français)
Variante
- (ieșit din uz) honête
Etimologie
Din franceză medie honneste, care provine din franceză veche honeste < latină honestus, din honor („onoare”).
Pronunție
- AFI: /ɔ.nɛt/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului honnête | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | honnête | honnêtes |
| Feminin | honnête | honnêtes |
- onest, cinstit, sincer
- Il faut toujours être honnête, mais il y a des gens qui n'en ont pas conscience.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Paronime
Expresii
Substantiv
honnête m., honnêtes pl.