Sari la conținut

sus

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Sus, süs, șuș

Etimologie

Din latină populară sūsum < sursūm.

Pronunție


Adverb

  1. într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălțime; deasupra.
  2. în camerele din partea superioară a unei case, la etaj.
  3. (în legătură cu poziția unui astru) deasupra orizontului, pe cer.
  4. (pop.) departe (în înălțime).
  5. înspre un loc sau un punct mai ridicat; în direcție verticală, în înălțime; în aer, în spațiu, în văzduh.
  6. (cu valoare de interjecție) strigăt de comandă echivalent cu „ridică-te!”, „ridicați-vă!”; (p.ext.) strigăt de încurajare, de aprobare, de simpatie.
  7. (la comparativ, urmat de prep. „de”, indică o limită în raport cu o vârstă, o greutate, o valoare) peste, mai mult de...
  8. (la comparativ, indică o pagină, un capitol, un alineat într-un text) în cele precedente, în cele spuse sau arătate mai înainte, înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri.
  9. în registrul acut, înalt, ridicat al vocii sau al unui instrument.
  10. (în mistica creștină) în cer, în rai.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • De sus în jos sau de jos în sus = în direcție verticală (ascendentă sau descendentă)
  • De sus (și) până jos = în întregime, tot
  • În sus și în jos = încoace și încolo, de colo-colo
  • Cu fața în sus = (despre oameni) culcat pe spate
  • Cu gura în sus = (despre obiecte care au o deschizătură) cu deschizătura în partea de deasupra
  • Cu fundul în sus = întors pe dos, răvășit; în dezordine; fig. morocănos, furios
  • A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe sus = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forța, cu sila
  • A-i sta (cuiva) capul sus = a fi în viață, a trăi
  • A se ține (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat
  • (substantivat, n.) A răsturna (sau a întoarce, a pune ceva) cu susul în jos = a pune (ceva) în dezordine; a răscoli, a răvăși
  • A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere
  • A lua (sau a privi pe cineva) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, a privi (pe cineva) cu dispreț, cu aroganță
  • A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic
  • A sări în sus = a tresări (de bucurie, de spaimă, de mânie etc.); a izbucni
  • Mai pe sus decât = mai presus decât, mai mult decât..
  • Sus-citat = citat mai înainte, pomenit în cele spuse sau scrise înainte
  • Sus-numit = menționat, amintit, citat mai înainte
  • Sus și tare = a) ferm, categoric, energic; b) în auzul tuturor, în gura mare


Traduceri

Referințe





(armãneashti)

Etimologie

Din latină populară sūsum < sursūm.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

sus

  1. sus

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *suH-. Confer greacă antică ὗς (hûs).

Pronunție

  • AFI: /suːs/ (Latină clasică)
  • AFI: /sus/ (Latină ecleziastică)


Substantiv


Declinarea substantivului
sūs
m.f. Singular Plural
Nominativ sūs suēs
Genitiv suis suium
Dativ suī suibus, sūbus
Acuzativ suim, suem suīs, suēs
Ablativ suī, sue suibus, sūbus
Vocativ sūs suēs
  1. (zool.) porc

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe