vertical

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză vertical.

Pronunție

  • AFI: /ver.ti'kal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vertical
Singular Plural
Masculin vertical verticali
Feminin verticală verticale
Neutru vertical verticale
  1. care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus).
  2. (adesea adverbial) care vine sau cade drept în jos (de la înălțime).

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vertical
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vertical verticale
Articulat verticalul verticalele
Genitiv-Dativ verticalului verticalelor
Vocativ verticalule verticalelor
  1. semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe