drușcă

română

Etimologie

Din ucraineană дружка (družka).

Pronunție

• AFI: /'druʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului drușcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drușcă	druște
Articulat	drușca	druștele
Genitiv-Dativ	druștei	druștelor
Vocativ	drușcă	druștelor

1. (reg.) fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia nunții.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online