drumeție

română

Etimologie

Din drumeț + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /dru.me'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului drumeție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drumeție	drumeții
Articulat	drumeția	drumețiile
Genitiv-Dativ	drumeției	drumețiilor
Vocativ	drumeție	drumețiilor

1. călătorie (făcută pe jos); excursie, turism.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drumeței

Referințe

• DEX '98 via DEX online