dubas

română

Din rusă дубас (dubas), poloneză dubas < turcă tombaz, dombaz („ponton”).

Declinarea substantivului dubas
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dubas	dubasuri
Articulat	dubasul	dubasurile
Genitiv-Dativ	dubasului	dubasurilor
Vocativ	dubasule	dubasurilor

luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt.