ducă

română

Etimologie

Din a duce.

Pronunție

• AFI: /'du.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului ducă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ducă	invariabil
Articulat	duca	invariabil
Genitiv-Dativ	ducii	invariabil
Vocativ	ducă	invariabil

1. (de obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) plecare, drum, călătorie.

Expresii

• A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din neogreacă δυκασ (dúkas).

Substantiv

Declinarea substantivului ducă
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ducă	duci
Articulat	duca	ducii
Genitiv-Dativ	ducăi	ducilor
Vocativ	ducă	ducilor

1. (înv.) duce.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aduc

Referințe

• DEX '98 via DEX online