ducă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a duce.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ducă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ducă invariabil
Articulat duca invariabil
Dativ-Genitiv ducii invariabil
Vocativ ducă invariabil
  1. (de obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) plecare, drum, călătorie.

Expresii

  • A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte


Traduceri

Etimologie

Din neogreacă δυκασ (dúkas).

Substantiv


Declinarea substantivului
ducă
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ducă duci
Articulat duca ducii
Dativ-Genitiv ducăi ducilor
Vocativ ducă ducilor
  1. (înv.) duce.


Traduceri

Anagrame

Referințe