plecare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a pleca.

Pronunție

  • AFI: /ple'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plecare plecări
Articulat plecarea plecările
Dativ-Genitiv plecării plecărilor
Vocativ plecare, plecareo plecărilor
  1. acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare.
  2. (sport) momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start.
  3. (înv.) înclinație, atracție, predispoziție.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe