duplex

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză duplex.

Pronunție

  • AFI: /'du.pleks/


Substantiv


Declinarea substantivului
duplex
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duplex duplexuri
Articulat duplexul duplexurile
Dativ-Genitiv duplexului duplexurilor
Vocativ duplexule duplexurilor
  1. procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice.
  2. procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome (prin contrast).
  3. hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi.
  4. apartament construit pe două nivele.


Traduceri

Referințe