duplex

română

Etimologie

Din franceză duplex.

Pronunție

• AFI: /'du.pleks/

Substantiv

Declinarea substantivului duplex
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duplex	duplexuri
Articulat	duplexul	duplexurile
Genitiv-Dativ	duplexului	duplexurilor
Vocativ	duplexule	duplexurilor

1. procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice.
2. procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome (prin contrast).
3. hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi.
4. apartament construit pe două nivele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online